Cu fiecare respiratie viata se scurgea din ea. La ora 12 fix, si-a sprijinit capul si mustatile de podea si a imbratisat moartea. A lasat in urma un corp incremenit si slabit si o blanita care altadata o facea sa fie regina pisicilor.In urma cu 5 luni a venit la casa unui om. Pricajita, cu mustatile roase de intemperii, un pui de pisica de culoarea portocalei si stufoasa ca o lebada gratioasa si mandra de ea. A fost primita cu caldura, i s-a oferit mancare, bautura si timp de 5 luni a cunocut fericirea unui camin. Dar ceva a oprit cursul vietii ei…o boala necrutatoare, o tumoare la stomac care i-a epuizat in 2 luni toate resursele. Pisica , pe numele ei Porto, a fost vazuta de atatia medici ca nu vazuse ea atatia oameni pana atunci.2 luni de refuz total de a manca si a bea, si o sentinta cutremuratoare: eutanasierea. Indemnul medicilor de a o eutanasia nu s-a pliat pe sufletului familiei ce adoptase pisica. Nu a existat forta pentru asa ceva. Pisica a mai supravietuit o luna.

Intr-o zi de luni, omul era cu masina pe drum.
La ora 12 aude un mieunat strident de pisica, acel mieunat strident pe care numai Porto il scotea. Omul opreste masina, se uita atent, verifica cotlon, dupa cotlon, nici urma de pisica. Porneste la loc masina si mieunatul reincepe si el. Suna parca a ruga, a planset. Omul opri din nou masina si facu aceleasi verificari. Din nou nimic. A treia oprire a masinii il gasi pe om direct acasa le el si nu la servici asa cum trebuia. Deschise usa de la casa si vazu pisica fara suflare pe podeaua incalzita. Mama omului ii spuse cu lacrimi in ochi: a murit la 12 fix.