In Dubai cica nu se lucreaza. Stau oamenii cu burta in sus si se bronzeaza la statuile de aur ce rasar la fiecare colt de strada asa cum rasar la noi pisicile si cainii vagabonzi. Avantaj noi…statuile lor nu au covrigi in coada.
Se traieste acolo din bogatiile solului, care este sub 50 pentru ca este doar una: petrolul.
La noi bogatiile sunt multiple, variate si pe ici pe colo insuficiente pentru traiul cu burta in sus si mana indiferent bagata in buzunar. Avantaj, tot noi…etanolul e un subiect in voga iar noi oricum ne pricepem mai bine decat ei sa taiem frunza la caini ca doar avem caini.
In Dubai se afla singurul hotel din lumne cu atat de multe stele ca nici nu mai tin minte cate. In Romania se afla pensiunile taranesti facute din cate 3 sau 4 scanduri si acoperis din plastic. Avantaj noi…omul din pamant se trage si legatura mistica cu natura ne apropie mai mult de sacralitate. Sacralitatea se exprima pe plaiurile mioritice si in santurile pestilentiale de unde se strecoara odata cu picurii de ploie, mirosul de aurolac tras cu nesat de compatriotii oitei laie si bucaleie.

In Dubai se asculta muzica arbeasca. La noi susura pe la timpane melodioasele acorduri de manele ce cresc nivelul de testosteron influentat direct de cresterea nivelului de stres psihic. Avantaj…tot noi..facem sex putin si nervos….ei isi screm talentul sa compuna melodii arabesti de un inalt talent, iar noi le copiem direct. Efiecienta maxima cu minte putina.
Asa ca sa nu mai imi zica mie cineva ca vrea sa evadeze din buncarul Romania pe motiv de lipsuri. Taramul fagaduintei si al tuturor posibilitatilor nu s-a nascut nici in SUA, nici in Dubaiul cel aurit, ci in in tara perpetuei renasteri a pasarii Phoenix ( aici a gasit suficienta cenusa, la noi totul se pastreaza, nu se mai transforma de mult)